Povestea unca studio

Am avut mereu o înclinație spre artă, sub diferite forme. Am visat cândva să devin arhitect - un vis care s-a stins pe drum, dar nu și setea din spatele lui: nevoia de a construi ceva cu propriile mâini, de a modela o idee până devine obiect. Am pictat, am desenat cel mai mult, am sculptat - am trecut prin atât de multe medii, căutând mereu locul în care creativitatea mea să se simtă acasă.

Cu mult înainte să știu ceva despre mecanisme de ceas, eram deja atrasă de estetica steampunk în sine - angrenajele, alama, senzația unei lumi pe jumătate victoriene, pe jumătate mecanice. Am început să fac bijuterii acum câțiva ani, cu roți dințate mari, turnate simplu în rășină. Erau frumoase într-un fel rece - piese decorative, fără suflare, fără poveste. Mă priveau, dar nu-mi spuneau nimic.

Încet, mi-am dat seama că voiam altceva. Nu forme goale care împrumutau doar aspectul unui mecanism, ci fragmente care trăiseră deja o viață înainte să ajungă la mine.

Așa am descoperit mecanismele de ceas de buzunar de epocă - roți dințate minuscule, pinioane, pârghii de ancoră, arcuri principale care au măsurat cândva timpul cuiva, undeva, cu o precizie aproape tăcută. Fiecare componentă poartă deja o istorie: a fost asamblată de mâini pe care nu le voi cunoaște niciodată, a ticăit prin ore și ani, apoi s-a oprit. Nu fac altceva decât să continui povestea, într-o formă nouă - de data aceasta prin ochii cuiva care a desenat, a pictat și a sculptat înainte de a ajunge aici.

De atunci, fiecare piesă unca studio pornește de la aceste fragmente mecanice - angrenaje, roți dințate, pârghii de ancoră, limbi de ceas - adunate cu grijă și completate cu alte elemente decorative alese pentru aceeași estetică mecanică, apoi așezate în rășină sau asamblate în bijuterii purtabile. Uneori pictez manual fundalul din spatele mecanismului - un cer înstelat, un joc de culoare - ca o scenă în care micile angrenaje își găsesc locul. Am căutat mereu o suflare mai minimală, mai personală: nu o aglomerare de piese, ci compoziții în care fiecare angrenaj are loc să respire.

Majoritatea pieselor sunt unicat - o combinație de angrenaje, un joc de rășină și culoare care nu se va mai repeta niciodată exact la fel. Câteva sunt realizate în serii mici, cu variații naturale care le păstrează, totuși, personale.

Lucrez manual, în Cluj-Napoca, în inima Transilvaniei. E un proces lent, aproape ritualic - nu grăbesc niciodată alegerea componentelor sau compoziția finală, pentru că fiecare piesă este o mică decizie despre cum arată timpul, reimaginat.

unca studio există pentru cei care caută combinația dintre modern și antic - dintre viteza sălbatică a vieții de zi cu zi și timpul suspendat, ținut nemișcat, în rășina mea.